Contributiile lui Emil G. Racoviță

Under construction

Emil G. Racoviță: începuturile protecției naturii în România

  • 1921 » Înființarea la Cluj-Napoca de către Emil G. Racoviță a asociației de turism Frăția Munteana al cărei scop era cultivarea dragostei pentru natura sălbatica a munților și de a organiza excursii în masivele muntoase. Asociatia Frăția Munteana a fost înglobata în anul 1935 în Turing-Clubul României, în cadrul căruia au luat ființă o serie de secțiuni: Munții Apuseni, Retezatul (1933) cu sediul la Deva, Maramureș (1934) cu sediul la Sighet, Arad (1936) cu sediul la Arad, Satu Mare (1936), Munții Făgăraș (1938) cu sediul la Sibiu, Secțiunea Alpina a Bucegilor (1938) cu sediul la Sinaia. Sursa: TuristMania.

Emil G. Racoviță, promotorul fundamentării științifice a ocrotirii naturii alături de Alexandru Borza.

  • 1928 » Primul Congres al Naturaliștilor din România organizat la Cluj-Napoca, unde s-a dezbătut problema ocrotirii naturii în țara noastră și s-a propus elaborarea unei legi în acest sens, precum și pentru constituirea primului parc național. La propunerea lui Emil G. Racoviță a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea legii referitoare la protecția naturii in Romania.

  • 1930 » Ca rezultat al întâlnirii din 1928 apare legea nr. 213/7 iulie 1930 pentru protecția naturii în România, din Decretul regal nr.2478/4 iulie 1930. în baza acestei legi se înființează “Comisiunea Monumentelor naturii” actuală Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii de pe lângă Prezidiul Academiei Române. Comisiunea a luat ființă pe lângă Ministerul Agriculturii și Domeniilor având ca președinte pe Andrei Popovici-Bâznoșanu, iar ca membrii pe Emil G. Racoviță – zoolog, George Vâlsan – geograf, Al. Borza – botanist, N. Săulescu – director al Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Traian Ionescu – secretar general în Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Mihai Haret – reprezentant al „Turing Clubul României“ și Marin Drăcea – director general în Ministerul Silviculturii. Biroul creat la acea dată în București avea un rol administrativ, biroul științific aflându-se la Institutul Botanic din Cluj-Napoca.

  • 1931 » Sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Miniștri) primele monumente ale naturii: floarea de colți și nufărul termal.

  • 1933 » Legea 213 a fost completată în 1933 cu articole noi și regulamente, iar Comisia a fost mărită la 9 membri. Apariția Buletinului Comisiunii Monumentelor Naturii, care va apărea până în 1944. Au luat ființă Comisii regionale la Cluj (1933), Craiova (1936), Iași (1938).

  • 1934 » În nr. 2 din 1934 este publicat articolul lui Emil G. Racoviță: Monumentele naturii. Definiții, clasificare, norme pentru aplicarea legilor și regulamentelor, care va fi tipărit și în franceză, în 1937. În articol sunt cuprinse definiții și clasificări clare ale monumentelor naturii și îndrumări precise pentru organizarea protecției acestora.

  • 1935 » Se înființează primul parc național, Parcul Național Retezat și alte rezervații naturale (exemplu Codrul secular Slătioara, Fânețele Clujului, Pădurea Letea din Delta Dunării).

  • 1943 » Se publică prima lista oficială a rezervațiilor din țara noastră, fiind demarat astfel primul inventar al ariilor naturale protejate.

  • 1944 » 36 de teritorii rezervații naturale. Parc național, monumente ale naturii, însumând o suprafață de 15.000 de hectare.

  • 1944-1989 » După 23 august 1944 măsurile de protecție a naturii s-au bazat pe eforturile instituționale făcute înainte de război de Emil G. Racoviță și Alexandru Borza. În 1972 numărul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective însumând aproape 100.000 de hectare. Sursa: Academia Română.